Unsprezece
Se apropie unsprezece. Decembrie 2016. Alegeri.
- Dintre toţi miniştrii turismului, poţi să-mi numeşti măcar trei ? întreb un prieten mai alaltăieri seară.
- Păi, Udrea. Şi... Agaton, cel cu parcul lui Dracula. Şi ...nu mai ştiu.
- Dar ce au făcut pentru turism ştii ?
- Păi Udrea... a făcut frunza şi nişte pârtii de schi. Agaton, nici măcar nu a mai început parcul...
- Mişto, nu?! şi schimb subiectul.
Din capul locului, mărturisesc că nu m-a interesat vreodată politica. În douăzeci şi ceva mărunţiş de ani de când pot vota, am mers la două alegeri prezidenţiale. Odată a ieşit câştigător cel votat de mine, altă dată nu. În ambele cazuri am fost dezamăgit.
Deci, pentru mine, 11 decembrie va fi o duminică de iarnă şi atât.
Dar, câteva lucruri trebuie măcar spuse.
5.1 % - atât este contribuţia industriei de turism la PIB-ul României.
Ocupăm locul 154 în lume din 184 de ţări, în urma Albaniei, Bulgariei, Ungariei, conform unui raport al Consiliului Mondial al Turismului (WTTC).
9.5 % - cu atât contribuie turismul din intreagă lume la PIB-ul global.
Deci, suntem la jumătate faţă de media globală. Un motor de creştere cu potenţial uriaş.
România începe să sufere de lipsa de forţă de muncă.
Fenomenul se resimte în toate domeniile, iar industria ospitalităţii sigur că nu este ocolită. Citeam deunăzi în Profit.ro că managerii de la Teleferic Grand Hotel din Poiana Braşov au angajat 15 filipinezi/filipineze pe posturile de bucătari, ospătari, barmani şi cameriste. Motivul invocat de ei “filipinezii sunt mai serioşi şi mai muncitori”. Aici, sunt în total dezacord: cum se face că românii ce emigrează sunt foarte apreciaţi în hotelurile din Londra, Roma sau pe vasele de croazieră. Cred că fondul problemei este cu totul altul.
România suferă acut de lipsa de forţă de muncă calificată.
E un fapt cunoscut, nu mai există şcoli profesioanale de specialitate. Despre facultăţi de elită în domeniul ospitalităţii ce sa mai vorbim: lipsesc cu desăvârşire. École hôtelière de Lausanne (EHL) pare din altă lume în comparaţie cu anchilozata Facultate de Business şi Turism din cadrul ASE Bucureşti.
Din păcate, know how-ul hotelurilor ce fac parte dintr-un lanţ internaţional, încă reprezintă cea mai bună şcoală la care pot avea acces cei ce îşi doresc o carieră în acest domeniu.
Nici un hotel 100% românesc nu a trecut graniţele ţării. Singurul lanţ hotelier 100% românesc cu capacitatea necesară pentru extindere regională este Continental. Toată aprecierea pentru Radu Enache, proprietarul lanţului ce cuprinde 7 hoteluri răspândite în ţară şi altele operate în franciză. Ştiu, din proprie experienţă, cât de grav afectată a fost afacerea sa de criza din 2009-2011. Aşa că, mi-aş dori mult că în câţiva ani să pot petrece un weekend la Grand Continental Hotel din Praga. De ce nu?
Poate cu asta trebuie să încep: în industria hotelieră întâlnim cele mai mici salarii din intreaga economie. Urmată de industria textilă şi cea alimentară. La polul opus, cel mai bine plătit domeniu este cel IT. Cred că aici comentariile sunt de prisos iar cifrele vorbesc singure şi în română şi în engleză: salariul mediu net în 2015 în hotelărie a fost 1033 lei adică 230 euro.
Singurul document din cei 27 de ani postcomunişti cât de cât coerent referitor la dezvoltarea industriei de turism din România se numeşte pompos: Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007 - 2026. Imediat ce s-a uscat cerneala pe el, a fost aranjat frumos într-un sertar şi acolo a rămas uitat.
Şi acum, va rog, daţi-mi voie să visez:
...se făcea că după unsprezece se va întocmi un plan pe 20 de ani cu viziunea asupra turismului românesc. Cu sloganul “Punem România pe harta”. Pentru că în industria turismului mondial, România, de fapt, nu există.
...se făcea că se va alege un obiectiv strategic major. Unul singur. Şi se vor ţine de el. Există două precedente de succes. Primul, programul Prima Casă, a scos din groapă domeniul imobiliar şi pe orizontală multe altele. Al doilea, acordarea de facilităţi fiscale pentru firmele de IT şi programatorii români, a dus contribuţia sectorului IT la o pondere spectaculoasă de 5,7 % din PIB în 2015 (agricultură 4,2%, construcţii 7.4%).
...se făcea că ministrul Turismului şi Dezvoltării Regionale va fi numit Dragoş Anastasiu de la Eurolines. Medic la baza, rezultatele sale în turism vorbesc de la sine. Chiar a cochetat la un moment dat cu intrarea în politică. Adoptarea unor standarde de excelenţă în companiile sale, implicarea sa in acţiuni comunitare si stilul său dezinvolt, mă fac să-i acord încrederea mea.
...şi încă ceva: se făcea că România va fi condusă de Oameni de Stat, nu oameni politici, nu tehnocraţi.
...iar, într-o seară din decembrie 2020, la o discuţie cu acelaşi prieten:
- Dintre toţi miniştrii turismului, poţi să-mi numeşti unul? Şi, ce-a făcut pentru turism?
- Sigur! Anastasiu. A pus România pe harta.
M-am trezit.
Aproape unsprezece.
Pentru mine, va fi o duminică de iarnă. Poate va ninge. Şi va fi frumos.