Doamna de la curatenie

Companie hoteliera, Bucuresti 2011:
- Şefu’, nu mai suport! izbucneşte Rodica, şefa departamentului de curăţenie
- Da Rodinel, ia zi cine te-a supărat?
- Şefu, nu o mai suport p’aia de la apartamentul 9!
- Măi Rodinel, la 9 stă un neamţ. Manager la EADS.
- Da şefu’, nu el. Are un sufleţel. Româncă. Care găteşte. Face dezastru. Ne distruge bucătăria.

- Măi Rodinel, stau deja de o luna la noi, avem un contract. Şi e EADS, una din cele mai mari firme din Europa…
- Şefu’, a ars blatul. Găteşte în toate vasele. Murdăreşte toate oalele. Stropeşte toţi pereţii.
- Rodinel, ştii...
- Trebuie să rezugravim . Şi nu spală nimic. Lasă totul murdar. Dezastru lasă.
- Păi stai să...
- Face dezastru. O vrea să-l impresionez că ştie să gătească, nu ştiu.. De 10 ani de când lucrez aici nu am mai văzut aşa ceva. Şi noi facem curat 3 ore la fiecare 3 zile. În mod normal ştiţi că avem alocat 45 minute
- Am înţeles
- Şi, să ştiţi că...
- Hopa, am înţeles! S-a rezolvat, nu se poate!
Povestea a continuat încă două săptămâni. Când managerul de la EADS, un neamţ foarte politicos de altfel, a dorit să îşi prelungească cazarea cu încă o luna l-am refuzat, spunându-i că suntem fully booked. Şi, apoi, am rezugravit bucătăria. Am schimbat blatul. Şi am mers mai departe.

În cartea 'The New Gold Standard', Simon F. Cooper menţiona " Când am preluat funcţia de preşedinte al Ritz-Carlton Hotel Company, prioritatea mea a fost să vizitez hotelurile noastre şi să discut personal cu doamnele şi domnii ce lucrează pentru noi. Dar, oamenii pe care am vrut cel mai mult să-i cunosc şi să le mulţumesc, au fost cei ce lucrează în departamentele de spălătorie, curăţenie şi cel tehnic.

Timpul petrecut cu aceşti oameni ce lucrează în spatele scenei, a reprezentat cea mai frumoasă experienţă a jobului meu. În timp ce clienţii noştri probabil nu îi vor vedea niciodată, fără ei nu am fi ajuns niciodată la standardele de excelenţă pentru care suntem recunoscuţi în întreagă lume.“

Aşa că, pentru a atinge standarde ridicate in serviciul hotelier, trebuie redat respectul cuvenit personalului din departamentul de curăţenie. De prea multe ori în România efortul şi munca lor este subapreciată, nerespectată şi plătită cu salariul minim pe economie.

Le putem numi fetele de la curăţenie sau cameriste sau Doamnele de la curăţenie. Dar, niciodată femei de serviciu. Pentru că respectul pe care îl merită începe cu modul în care ne adresăm. Valabil în egală măsură pentru toţi cei implicaţi: proprietarii de afaceri hoteliere, managerii, colegii şi, nu în ultimul rând, clienţii.

Deci, când le întâlniţi pe holurile hotelurilor, faceţi un gest simplu: daţi-le bună ziua. Contează.

Eu preferam să-i spun Rodinel. Şi când avea o zi proastă, ma adresam Doamnei de la Curăţenie cu apelativul “măi Rodinel”.

Sinaia, schimbăm meniul?

Există un citat adecvat acestui articol “dacă vrei să ajungi repede mergi singur, dacă vrei să ajungi departe mergeţi împreună”. De 27 de ani, dezvoltarea afacerilor hoteliere a fost un act individualist, solitar, fiecare antreprenor s-a îngrijit de propria grădină şi a preferat să ignore tot ce este dincolo de gard.

Această situaţie nu este particulară oraşului Sinaia, o întâlnim în majoritatea oraşelor României. Nu este dezvoltată şi încurajată cultura asocierii, a schimbului de idei, de experienţe, de know-how. Vârsta de 27 a antreprenoriatului românesc este o vârstă a entuziasmului, a originalităţii dar nicidecum a maturităţii sau înţelepciunii.